De ce se ceartă cuplurile și ce putem face pentru a remedia relația

De ce se ceartă cuplurile?

Chiar dacă conflictele pornesc de la motive simple: „stai prea mult la calculator/ nu duci gunoiul/ nu mă ajuți cu copii/”, de fapt, la bază, certurile au motive mult mai profunde. În spatele certurilor din cuplu stau nevoi fundamentale care nu ne sunt îndeplinite. De fapt, aceste nevoi nu ne-au fost niciodată îndeplinite, mai ales în relație cu îngrijitorii noștri primari (părinți). De fapt, atunci când reproșăm ceva, o facem pentru că simțim că nu suntem văzuți, ascultați, susținuți sau nu ne simțim în siguranță. Fără să ne dăm seama retrăim în relație cu partenerul ceea ce am trăit și în copilărie în relație cu îngrijitorii noștri.

Partenerul de cuplu nu face altceva decât să atingă în noi rănile din copilărie. Partenerul nu o face direct, ci prin interpretarea pe care noi o dăm comportamentului lui. Iar noi, la rândul nostru, prin reacțiile noastre (critică, reproșuri, agresivitate, retragere), atingem rănile lui din copilărie, astfel îi declanșăm mecanismele lui de apărare.

Începem să-l vedem pe celălalt ca pe un dușman, care face lucruri special ca să ne rănească și luptăm să-l schimbăm și să reducem diferențele dintre noi („Nu mai ești persoana de care m-am îndrăgostit”). Acest lucru trezește mecanismele de apărare din celălalt, care se simte atacat, și astfel ajungem „la război”.

Pe scurt, nouă nu ni se satisface o nevoie ce constituie o rană, interpretăm comportamentul partenerului ca fiind împotriva noastră și reacționăm prin mecanismele noastre specifice (atac, evitare, retragere etc). Mecanismele noastre îl determină pe partener să aibă o reacție de apărare, folosindu-și mecanismele lui specifice, pentru că și rănile lui din copilărie sunt activate și se simte atacat. Mai mult, dialogul clar și empatic nu este prezent, iar conflictul este plin de reproșuri, critică și apărări specifice (atac și apărare; expansiunea unuia și retragerea celuilalt). Atunci apar neîncrederea, lipsa siguranței, sentimentele ca nu ești văzut, înțeles sau susținut.

Însă, nu conflictul este sursa dezbinării cuplului, ci modul în care se desfășoară conflictul, felul în care se gestionează diferențele și neînțelegerile în cuplu pot duce la separare sau, din contră, la creștere.

De exemplu, soțul vine obosit de la muncă și își aruncă hainele la întâmplare. Soția, care a muncit și ea toată ziua și mai simte și că nu primește suficient suport și că eforturile ei nu sunt apreciate, se enervează când vede ce face soțul și începe să îi reproșeze. Aceasta își acuză soțului că nu face nimic în casă, că mereu aruncă hainele, că nu o ajută cu responsabilitățile casei. Soțul, care și el muncește, și care poate mai simte și că nu este apreciat pentru asta, se simte atacat și, cel mai probabil, se retrage (pentru ca nu agreează conflictul), ceea ce o enervează și mai mult pe soție, pentru că se simte din nou ignorată. Când un partener din cuplu este maximizator (are mecaniste efervescente precum cearta), celălalt are tendința de retragere (minimizator). Prin urmare, în spatele unui conflict pe tema hainelor aruncate stau, de fapt, niște nevoi care nu sunt îndeplinite: nevoia de suport, susținere, de a fi văzut și apreciat.

Care sunt cauzele destrămării cuplului?

Nu conflictul este sursa despărțirii unui cuplu. Conflictul este normal în cuplu, este endemic cuplului. Certurile sunt inevitabile, toți partenerii se ceartă, însă MODUL în care ei se ceartă (inteligent sau nu), arată nivelul relației.

În studiile efectuate și datele acumulate decenii la rând,  M. Gottman și echipa sa au arătat că modul în care partenerii dintr-un cuplu se ceartă poate prezice divorțul cu o precizie de 91%.

      Principalele și cele mai întâlnire cauze ale unor relații nefericite sau eșuate sunt:

• CRITICA – nemulțumiri și reproșuri constante la adresa partenerului din cuplu, atacuri la persoană (păreri negative despre caracterul sau personalitatea cuiva) și nu la un comportament specific.
• DISPREȚUL – sentimente sau atitudini de superioritate verbală și non-verbală (exemplu, datul ochilor peste cap) față de partener. Sarcasmul și cinismul sunt tot forme ale disprețului. La baza este o formă de lipsă de respect, desconsiderarea a persoanei din fața ta, iar mesajul care ajunge la partener este că va este silă de el.
• DEFENSIVA – victimizarea, sacrificiul pe care-l afișăm celuilalt, scuzele sunt de fapt o modalitatea de a da vina pe partener folosind justificări pentru a minimiza contribuția proprie la problema respectivă.
• RETRAGEREA/ IMPIETRIREA – ridicarea unui zid intre mine și partener. De cele mai multe ori critica, disprețul și defensiva constantă, duc în cele din urmă ca unul dintre parteneri să renunțe și să se retragă pentru a evita conflictul (nu vorbim aici de o pauză temporară pentru liniștirea „spiritelor”). Însă retragerea din relație, punerea unui zid nu duc către soluționarea conflictului, celălalt simțindu-se ignorat, de cele mai multe ori inflamează și mai tare conflictul. Acest mecanism nu face decât să crească distanța dintre parteneri.
• DOMINANȚA – acțiuni de manipulare și influențare a celuilalt (psihologic sau fizic).
• BELIGERANȚA – atunci când îl amenințăm și avertizăm pe celălalt sau atunci când declarăm o stare de război.
• RANCHIUNA – când o relație este dominate de o stare de negativitate, atât trecutul, prezentul și viitorul sunt în pericol. Ei nu se mai pot conecta cu amintiri plăcute din viața lor de cuplu, nu mai au energie de „luptă” în prezent și nici speranțe de viitor. Totul devine gri și posomorât, totul are o perspectivă negativă.
• ÎNCEPUTURILE PREA DURE ÎN CONFLICTE – atunci când o discuție/conflict începe prea dur, cu critică, atacuri personale, dispreț nu este un lucru bun pentru relație, este o condamnare la eșec.
• TENTATIVELE EȘUATE DE ÎMPACARE – cei doi nu depun eforturile necesare pentru a reduce tensiunea din timpul unei discuții aprinse („Hai sa luăm o pauza să ne calmăm întâi”), și continuă cearta într-un mod frenetic, irațional. În plus, ei continuă conflictul prea mult timp, stau separați câteva zile, nu-și vorbesc.

E clar că un conflict nu poate fi soluționat în starea conflictuală în care se află cei doi, de aceea e indicat să existe o împăcare (printr-o glumă, o chemare la masă etc), iar când sistemele nervoase simpatice ale celor doi s-au liniștit, să aibă loc o discuție calmă pentru a soluționa problema apărută.

Cum putem repara și salva relația de cuplu?

Studiile efectuate de Loie Verbrugge și James House au arătat că o căsnicie nefericită poate sporii șansele cu 35% ca personale care sunt în aceea căsnicie să se îmbolnăvească sau să aibă o viață mai scurtă, cu patru până la opt ani. La pol opus, cercetările au arătat că persoanele aflate într-o căsnicie fericită au o incidență mult mai scăzută la acele afecțiuni (afecțiuni și dereglări ale sistemului imunitar, tensiune arterială, boli cardiace, boli mentale etc). De asemenea, persoanele fericite în cuplu, sunt mult mai atente unul cu celălalt în ceea ce privește îngrijirea (a controalelor medicale, a administrării medicației, a alimentației și bunăstarea emoțională).

După cum am văzut sănătatea cuplului este foarte importantă, ea poate fi o resursă de fericire, sănătate și viață mai îndelungată pentru cei doi. ÎMPREUNĂ poate deveni pentru cuplu: siguranță, conectare, înțelegere, susținere, apreciere, colaborare, respect, apartenență și sănătate.

Disponibilitatea de a repara daunele relaționale stă la baza unui cuplu fericit și nu lipsa de probleme, însă, pentru asta trebuie să existe această disponibilitate la cei doi.

De multe ori divorțul apare ca soluție, însă, nu este așa. A decide să divorțezi, fără ca aceasta să fie o decizie conștientă, fără să fi lucrat în a repara rupturile relaționale și de a aduce alinare asupra rănilor și de a satisface nevoile cărate cu tine din copilărie, nu face altceva decât să porți problemele, rănile, golurile și nevoile tale neîndeplinite în următoarea relație, care va fi cu un partener cu același tipar, dar cu alt nume. În plus, studiile au arătat că divorțul poate diminua sistemul imunitar al celor doi (reducerea numărului de celule albe care sunt principalele arme de apărare ale sistemului imunitar).

Mai exact, cum putem să facem cuplul în care suntem un cuplu sănătos, care să ofere susținere, armonie și fericire? Dacă mai sus am vorbit despre dușmanii unui cuplu, în rândurile de mai jos o să vorbesc despre aspectele care ajută un cuplu.

• PRIETENIA – căsniciile fericite se întemeiază pe prietenie. Prin asta se înțelege respect reciproc, bucuria și dorința de a fi împreună. Studiile au arătat că factorul determinant al satisfacției privind sexul, romantismul și pasiunea din căsnicii este datorat, în proporție de 70%, de calitatea prieteniei din cuplu.
• ARMONIZARE – prin armonizare înțelegem încredere și angajament. Partenerii care lucrează pentru a avea încredere unul în celălalt, partenerii care își doresc să fie împreună și își asumă și responsabilitățile care vin odată cu relația, resimt o mai mare împlinire în cuplu.
• VULNERABILIZAREA – este alternativa matură și sănătoasă a criticii. Este important să îi vorbim partenerului despre nevoile și așteptările noastre și despre ceea ce simțim (emoții) atunci când el face ceva sau are un comportament care nou ne produce suferință.
• APRECIERI – este important sa îi oferim celuilalt aprecieri și complimente și să îi arătam admirație. Sublinierea calităților celuilalt este esențială și trebuie să ia locul disprețului și nemulțumirilor.
• ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII – este antidotul defensivei. În loc să oferim justificări și scuze este mult mai eficient să ne asumam partea noastră de vină sau contribuția la conflictul respectiv.
• REGLARE EMOȚIONALĂ – strategiile de reglare emoțională reprezintă o alternativă sănătoasa a retragerii și împietririi. Este important să nu punem un zid între noi și partener pentru că zidul produce mai multă suferință, singurătate și distanță în cuplu.
• NEGOCIERE ȘI ENERGIE POZITIVĂ – energia comportamentului cu care venim în relație este foarte importantă. O energie bună exprimată prin comportamente pozitive, mature, deschise la comunicare. Negocierea este foarte importantă. Negocierea responsabilităților, implicării, dorințelor și așteptărilor este clar o modalitate sănătoasă de a trăi relația.
• SĂ-I PERMITEM INFLUENȚA – este antidotul pentru dominanță. În loc să încercăm să îl manipulăm sau să îl amenințăm pe partener, să îi permitem acestuia să ne influențeze, să-și spună părerea și să ținem cont de ea.
• DOZAREA ENERGIEI ÎN CONFLICTE – așa cum am menționat deja, atunci când o discuție/conflict începe prea dur, cu critică, atacuri personale, dispreț nu este un lucru bun pentru relație. Este inutil să discutăm când suntem foarte nervoși, în schimb, este mai eficient să programăm o discuție după ce ne liniștim și să purtăm discuțiile după ce sistemele nervoase pot permite acest lucru. În timpul discuției este important să vorbim pe rând, să ascultăm și să fim interesați de ce spune celălalt, să vorbim despre fapte concrete, să nu jignim, să nu generalizăm și să vorbim despre sentimentele noastre.
• SĂ EVITĂM IESIRILE DIN RELAȚIE – să încercăm să rezolvăm problemele și nemulțumirile pe care le avem în cuplu și să evităm să folosim diverse mijloace prin care ieșim din relație (nu suntem prezenți fizic și/sau emoțional). De exemplu: focusare pe muncă, petrecem mai mult timp la muncă sau în acte activități decât acasă, după o cerată să nu vorbim cu zilele unul cu celălalt, infidelitate.

Cum poate ajuta terapia un cuplu?

Terapia individuală și/sau terapia de cuplu este o modalitate sigură prin care cei doi pot ajunge la evoluția, transformarea și înțelegerea de care au nevoie.

Procesului terapeutic va ajuta cuplul să:

• descopere partenerul de cuplu și înțeleagă de ce s-au îndrăgostit unul de celălalt (de ce s-au ales);
• să înțeleagă trecutul lor și cum acesta relația de cuplu și comportamentul în cuplu;
• descopere tipul de atașament și mecanismele de apărare folosite și tiparele de funcționare ale fiecăruia;
• descopere care sunt nevoile reale pe care le au unul de la celălalt și cum le pot satisface;
• descopere un nou mod de a comunica, folosind un dialog matur și asertiv, în care fiecare este auzit, văzut și înțeles;
• învețe să gestioneze conflictele și problemele și să aibă o relație bazată pe colaborare;
• să își asumați responsabilitățile și să recâștige încrederea în celălalt;
• descopere cum să construiască „Căminul relației trainice”, bazat pe conectare, comunicare, colaborare, siguranță și iubire;
• să se (re)romanizeze și să aibă o relație de cuplu matură.

Programează o ședință chiar acum