Acest subiect este foarte complex și nu putem atinge profunzimea lui în rândurile de mai jos, dar o să încerc să mențin o structură cât mai simplă și să ofer informații legate de principalele întrebări care apar în legătură cu acest subiect (în discuțiile între prieteni, în cabinet etc).
În primul rând doresc să menționez că o să tratez infidelitatea în contextul culturii noastre (și a celor asemănătoare nouă). Pentru că, dacă extindem subiectul la alte culturi și societăți o sa vedem unele diferențe. De exemplu că impactul este mult mai mic doar din faptul că infidelitatea este acceptată social, sau chiar a faptului că aceasta este o normalitate în societățile respective.
La noi în societate credințele despre infidelitate au o înrădăcinare foarte adâncă în psihicul nostru cultural, fiind condamnate atât social cât și religios, iar juridic este un fapt de care se ține cont în caz de proces.
De asemenea, nu trebuie omis faptul că impactul resimțit de persoana înșelată cât și motivele pentru care cineva înșală trebuie evaluate individual. Chiar dacă există asemănări, fiecare situație trebuie analizată în parte, ținând cont de toți factorii implicați și de istoricul fiecărei persoane.
Motive pentru care apare infidelitatea în cuplu?
Motivele pentru care cineva înșală sunt diverse, individuale, dar pot fi grupate pe anumite categorii, cum ar fi:
Nesatisfacția emoțională sau fizică: Unii oameni simt că nu primesc destulă atenție, dragoste sau satisfacție fizică în relația lor actuală și pot căuta aceste lucruri în altă parte.
Validare și creșterea stimei de sine: Înșelarea poate oferi un sentiment temporar de valoare sau confirmare pentru unii indivizi. Uneori, prin infidelitate se încearcă umplerea unui gol interior.
Situațional: Alcoolul, drogurile sau anumite contexte pot face ca unii oameni să ia decizii pe care nu le-ar lua în mod normal.
Frica de angajament: Pentru unii, înșelarea poate fi un mod de a păstra distanța într-o relație sau de a evita angajamentul complet.
Oportunitatea: Uneori, pur și simplu ocazia de a înșela apare, și unii oameni acționează în funcție de impuls, fără a gândi consecințele.
Evoluția și biologia: Unii cercetători argumentează că există o bază biologică pentru înșelare, legată de dorința de a diversifica genele sau de a maximiza șansele de reproducere.
Indiferent din ce categorie face parte, a înșela este un act prin care se iese din spațiul relațional, iar persoana fuge din relație și, mai ales, fuge să nu stea/să înfrunte ceva ce nu îi place în relație (nu se simte iubit, nu se simte important etc) sau la el însuși și, astfel, găsește în altă parte să-și îndeplinească aceste nevoi.
Înainte să înșeli cred ca este foarte important să te întrebi:
- de ce simți nevoia să înșeli (ce nevoie nu îți este îndeplinită in relație)?
- de ce anume fugi și ce încerci să eviți prin actul de a înșela (să stai cu faptul că te simți neimportant, că nu ai fost iubit, că nu ai limite etc)?
- la ce altă metodă poți apela astfel încât să rezolvi nevoia neîndeplinită sau problema?
Dar toate aceste întrebări presupun multă maturitate, asumare a responsabilităților și relației și multă prezență.
Cine e vinovatul?
Dacă citim în DEX definiția verbului „a înșela”, fără să facem o analiză prea profundă, putem să spunem că vinovatul este cel care înșală (definiții: a fi necredincios, a jigni prin încălcarea promisiunilor, a păcăli etc).
Oare așa să fie?
Pare greu de înțeles însă, o parte din responsabilitate o poartă și celălalt partener din cuplu, cel înșelat. Nu vorbesc despre egalitate în vină, ci că amândoi contribuie, într-un fel sau altul la degradarea relației.
Relația este formată din ambii parteneri, de ceea ce fac sau nu fac ei, de ceea ce aduc cu ei în cuplu (bagajul emoțional, tiparele comportamentale și relaționale, rănile lor, mecanismele de apărare etc).
De ce a apelat cineva la a-și înșela partenerul? De ce (cum) a ajuns cineva să fie înșelat de către partener? Trebuie să ne punem aceste întrebări.
Persoana care a înșelat – de ce nu a reușit să găsească o altă modalitate de a își îndeplini nevoile nesatisfăcute sau de a își rezolva problemele personale și a apelat la această variantă? De ce nu a reușit să își comunice problemele și nevoile partenerului?
Persoana înșelată – a ținut cont de spațiul relațional, a ținut cont și de celălalt partener din cuplu și de nevoile sale sau s-a limitat în a-l critica/blama sau a-l considera pe celălalt un dușman pentru că nu face cum vrea el/nu face cum vrea el (tendința este de a încerca să-l schimbăm pe celălalt)?
Până la urmă relația este atât cu beneficii cât și cu responsabilități, de ambele părți. Mecanismele de apărare, critica, blamarea sunt modalități sigure de a-l îndepărta pe partener.
Cum se trăiește înșelatul?
Atât a fi înșelat cat și a înșela se trăiește diferit, într-un mod pur subiectiv. Și acest lucru este pentru că a înșela și a fi înșelat înseamnă ceva diferit pentru fiecare în parte, în funcție de experiențele personale de viață, în funcție de filtrul personal, de credințele personale
A fi înșelat: Pentru unii înseamnă trădarea încrederii, pentru alții că nu sunt suficienți de buni, pentru alții ca nu au valoare etc. Toate acestea în funcție de trecutul lor, de scenariul lor de viață și de rănile pe care le-au dezvoltat în copilărie. De exemplu, daca ai am crescut într-un mediu care te-a învățat că nu ești suficient de bun(ă), faptul că ai fost înșelat(ă) o sa îți confirme această credință și o să îți atingă această rană.
A înșela: Pentru unii înseamnă normalitate (așa au văzut în familie), pentru alții un rău necesar, pentru alții fiind singura variantă posibilă (nu știu altă variantă, nu cred ca pot obține altfel) de a obține ceea ce au nevoie.
Oricum ar fi, acest act provoacă daune și foarte multă suferință de ambele părți.
Trebuie să te întrebi: ce înseamnă pentru mine a înșela/ a fi înșelat și cum se leagă asta în contextul meu de viață? Cum am mai trăit asta în trecutul meu?
Ce este de făcut în astfel de situație?
„Iubirea este o alegere.” Gary Chapman
Putem să alegem să iubim și să conlucrăm la binele relației și să reparăm împreună rupturile din relație. Să facem tot ce putem să vindecăm rănile și ceea ce nu funcționează în relație.
Divorțul nu trebuie întotdeauna exclus, însă acesta trebuie să vină numai după ce toate celelalte măsuri au fost luate. Astfel, separarea să fie făcută într-un mod matur, după ce fiecare partener din cuplu a înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat și cum și de ce a contribuit la această situație. Înainte de separare fiecare trebuie să facă încercări reale de a înțelege, repara și vindeca rănile personale și rupturile din relație (să se înțeleagă reciproc, sunt curioși de unde vin certurile, ce se ascunde în spatele comportamentelor lor, adică cu ce răni și tipare disfuncționale au venit în relație).
Până la urmă, dacă tot te-ai ales, și asta nu s-a întâmplat deloc întâmplător (nu ne alegem partenerii de viață întâmplător, ei sunt semnificativi pentru noi și pentru creșterea și vindecarea noastră), măcar să îți dai șansa să înveți ceva din această situație. Pentru că dacă nu o faci, mergi în următoarea relație cu aceleași răni, tipare și sunt șanse foarte mari să ai parte de același tip de relație, numai ca partenerul poarta alt nume. De ce să nu îți dai șansa sa fii fericit într-o relație matură și conștientă prin rezolvarea problemelor?
Mai specific, cum să depășești acest moment dureros?
- Prin dialog asertiv, matur și empatic – în care fiecare este ascultat și înțeles (înțeles istoricul de viață, rănile individuale și mecanismele de apărare pentru că ele sunt responsabile pentru comportamentul actual),
- Să învețe să colaboreze, să negocieze astfel încât să se întâlnească la mijloc, unde fiecare are ceva de câștigat, nu numai unul,
- Să țină cont unul de celălalt, ne nevoile fiecăruia,
- Eliminarea criticii, disprețului, manipulării,
- Asumarea responsabilității de ambele părți,
- Prin oferirea de aprecieri și să îi arăți celuilalt iubire așa cum el are nevoie, nu cum ne imaginăm noi ca vrea,
- Prin disponibilitate de a fi împreună și de a petrece timp de calitate împreună,
- Prin disponibilitatea de a ierta pentru a merge mai departe.
Mai ales în astfel de situație, terapia de cuplu poate fi un sprijin pentru a depăși momentul, într-un fel sau altul.
Pentru mai multe informații legate de acest subiect vezi și articolul: De ce se ceartă cuplurile și ce putem face pentru a remedia relația?